When the blood dries in my veins
And my, heart feels no more pain
I know, I’ll be on my way
To heaven’s door

Anunțuri

hmm

Genul de baiat putin din toate, pasionat de bani marunti, marunt in randuri
sparte. Nu stie pasii, calca pe varfuri orice dimineata si cand dezlipeste ochii realizeaza cate ii
lipsesc din viata. E grea muzica poate, cere multe incepe dependenta, ca doar cand fumeaza
halucinogen simte diferenta. Si uita, ca sunt palme ce-l iubeau mult de mult, o amintire, dar le
simte pe obraji cand il lovesc alte femei sa-si vina-n fire. Isi respira portia de viata-n drum spre
casa. Viata, acest traseu scump doare, speranta ca maine ea-l va iubi mai mult moare. Si tace,
masina trece printr-o clipa, fier pe fier, scantei din cer si inima bate-n usi sa se deschida.
Respira greu, cade-n genunchi, priveste-n jur, intinde mana catre ea si ea da pagina. Indiferenta,
nici nu priveste la el, cum tremura si se taraste si e cam asa mereu. Aceasi poveste-n fiecare
seara, acel el disperat si bolnav ce sta sa moara, aceasi ea plina de durere si timp. Acelasi scaun
rece in care zac, fara sa zic nimic. 

De ce?

Pai daca tu prietene, daca tu ti-ai privi trecutul in fata, nu ti-ar fi frica de ce vezi? Totul dus
la extrem intr-un fel de mijloc de transport, spre un fel de casa. Mie-mi venea sa-mi ard degetele
cu bricheta, sa ma trezesc, dar cine mai putea sa miste mainile. Cui ii mai pasa ca e un vis?
Incertitudine, sentimente, scarbit de ce vedeam. Eram un regizor incompetent pentru doi monstrii
sacri ai istoriei mele. Si stiam ca daca ii voi privi ma voi preface-n piatra, da m-am gandit ca
poate, cine stie, imi pun astia un piedestal frumos si ma lasa intr-un loc linistit departe de
galagie. Sa fiu un boem si trist, suport de porumbei.